Alocuţiunea secretarului de stat Victor Opaschi cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la sfințirea Catedralei din Curtea de Argeș

Preafericirea Voastră,
Înaltpreasfinţia Voastră,

Am primit cu bucurie invitația de a participa la sărbătorirea a 500 de ani de la construirea de către Neagoe Basarab, a frumoasei biserici de la Curtea de Argeş – reper esențial al istoriei, culturii și spiritualității românești.

Diplomat talentat, umanist, om de o rafinată cultură și de o profundă spiritualitate, Neagoe Basarab și-a înscris prin faptele sale, prin scrierile sale nu doar pe hârtie ci și în piatră, lupta de o viață pentru edificarea unei mari alianțe antiotomane, în speranța unei mari renașteri a visului bizantin. De aceea, hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a-l cinsti ca sfânt voievod și isihast pe acest iubitor și înzestrător al Bisericii, autorul Învățăturilor către Teodosie (un manual de domnie transfigurat de spiritualitatea ortodoxă), protector al creștinătății răsăritene nu este altceva decât o recunoaștere firească a acestei mari personalități.

Vă mărturisesc că, de fiecare dată când vin aici, în Argeș, nu încetez să mă minunez de frumusețea acestei mănăstiri, care se înalță, (cum spunea regretatul Bartolomeu Anania), „ca o principesă în stare de rugăciune, ridicată pe vârfuri, cu brațele înălțate, implorând bunătatea lui Dumnezeu”.

Ca secretar de stat pentru Culte, am avut nenumărate ocazii de a participa la evenimente care ne invită să ne aducem aminte cum istoria, cultura și credința se întâlnesc și se împletesc, alcătuind împreună România. Însă Curtea de Argeș a ocupat dintotdeauna un loc aparte în sufletul românilor. Și mă bucur să văd că, alături de frumusețea zveltă a mănăstirii și majestatea sobră a Bisericii Domnești, se ridică astăzi, prin grija Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic și cu sprijinul Secretariatului de Stat pentru Culte, elegantul profil al noii Catedrale care, hrănindu-se din inspirația înaintașilor, duce mai departe acest bogat filon de inspirație artistică și spiritualitate creștină.

De aceea, sunt încredințat că celebrarea a 500 de ani de la ridicarea bisericii mănăstirii Curtea de Argeș, prilej de bucurie și de recunoștință, va constitui totodată un imbold pentru continuarea misiunii pe care aceasta o întruchipează: aceea de a îmbina credința și cultura, de a constitui unul dintre acele repere de neclintit în jurul cărora se adună și se dezvoltă comunități puternice, unite, încrezătoare în propriile rădăcini ca și în propriul viitor.

Preafericite Părinte Patriarh,
Prezenţa Prefericirii Voastre la evenimentul de astăzi este mărturia vie asupra faptului că una dintre cele mai importante realizări atât ca mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, cât şi iată de 10 ani ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, este grija faţă de patrimoniul bisericesc. Oraşe precum Iaşi sau Bucureşti respiră cultură creştină datorită faptului că marea majoritate a lăcaşurilor de cult monumente istorice au fost restaurate sub arhipăstorirea Preafericirii Voastre cu o grijă deosebită faţă de tradiţia bisericească. Trebuie să recunoaştem că datorită grijii deosebite a Preafericirii Voastre şi a membrilor Sfântului Sinod, bisericile şi mănăstirile medievale româneşti arată mult mai bine decât clădirile publice şi sunt partea cea mai consistentă a frumuseţii oraşelor româneşti contemporane.

Dacă anul viitor, la Centenarul Marii Uniri, vom vedea finalizată, în sfârșit, Catedrala Națională, o biserică pe care românii o așteaptă de mai bine de 140 de ani, aceasta se datorează mai presus de orice energiei şi consecvenţei cu care V-aţi asumat această misiune. Sfinţirea noii Catedrale Patriarhale va pune în valoare faptul că Biserica Ortodoxă este capabilă să ofere societăţii, marcate deseori de confuzie, un proiect identitar substanţial.

Vă doresc din inimă ani mulți și rodnici de păstorire, cu sănătate, putere de muncă, bucurii duhovniceşti și cât mai multe împliniri în lucrarea Preafericirii Voastre!

Vă mulțumesc.