Mesajul secretarului de stat pentru culte, Victor Opaschi, la aniversarea a 110 ani de funcționare a Bisericii Creștine după Evanghelie „Lumina” din București

Îmi face o deosebită plăcere să transmit felicitările mele și urările de La mulți ani! conducerii și tuturor membrilor Bisericii Creștine după Evanghelie „Lumina” din București cu ocazia aniversării a 110 ani de funcționare.

Cu o tradiție ce coboară până în prima parte a secolului al XIX-lea în Marea Britanie, Biserica Creștină după Evanghelie s-a organizat în țara noastră datorită activității misionare a lui Edmund Hamer Broadbent și a lui Francis Berney de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Funcționând din august 1933 ca asociație religioasă, Creștinii după Evanghelie au fost scoși în afara legii de către regimul condus de Mareșalul Ion Antonescu. Ulterior, din noiembrie 1946, regimul comunist a acordat Bisericii Creștine după Evanghelie statutul de cult religios, însă, ca și în cazul celorlalte organizații religioase au impus numeroase restricții în funcționarea Bisericii și a manifestării libere a credinței. Revoluţia din decembrie 1989 a însemnat o adevărată eliberare a Cultului Creștin după Evanghelie și posibilitatea manifestării credinței religioase într-un regim de libertate religioasă cu adevărat democratic și european.

Astăzi, Biserica Creștină după Evanghelie se evidențiază prin eforturi constante de susținere a dialogului interreligios și interconfesional din țara noastră, eforturi materializat prin asumarea calității de membru al Consiliului Consultativ al Cultelor și prin organizarea a numeroase reuniuni și manifestări dedicate libertății religioase.

Faptul că în România cultele religioase au capacitatea şi dorinţa de a se reuni periodic într-o platformă de dialog interreligios şi interconfesional precum Consiliul Consultativ al Cultelor  aşează ţara noastră într-o poziţie privilegiată la nivel european. Astăzi, în multe dintre țările Uniunii Europene, din cauza creşterii în intensitate a discursurilor şi practicilor fundamentaliste şi extremiste de inspiraţie religioasă, guvernele caută tot felul de soluţii pentru a impulsiona dialogul interreligios, adesea, fără rezultate încurajatoare. Această schimbare de paradigmă dublată, din păcate, de lipsă de rezultate concrete este cauzată de felul în care în trecut religia a fost cu precădere descrisă ca un element cu potenţial discriminator, susceptibil de a încuraja discursuri şi fapte de ură şi mai ales de a pune bariere între oameni.

Astăzi, însă, guvernele caută cele mai sofisticate instrumente şi politici publice cu care să încurajeze dialogul între organizaţiile religioase tocmai pentru că şi-au dat seama că religia şi exercitarea liberă a credinţei sunt mai înainte de orice elemente integratoare şi generatoare de capital social şi de bine comun în orice societate.

România are şansa de a fi o ţară în care, în special după consumarea tensiunilor din anii 1990, să domnească pacea interconfesională, să existe relaţii de prietenie şi cooperare între cultele religoase, nu doar la nivelul conducerii acestora, ci şi la nivelul de jos al comunităţilor parohiale. Acest dialog interreligios şi interconfesional se desfăşoară în mod natural, fără intervenţia şi impusul statului, lucru care subliniază dinamismul organizaţiilor religioase din România şi faptul că acestea sunt capabile să-şi asume vocaţia teologică, morală şi civică într-o logică perfect democratică.  Totodată trebuie subliniată și atitudinea constantă a tuturor guvernelor României care după Revoluţia din decembrie 1989 s-a abţinut de la a formula instrucţiuni sau a interveni în vreun fel în organizarea internă a cultelor religioase, respectându-le autonomia, ca părţi esenţiale ale societăţii civile. Mai multe decât atât, statul român este suficient de matur ca să considere pluralismul religios drept un avantaj și un instrument în ceea ce privește calitatea democrației și nicidecum o amenințare.

O democraţie puternică şi consensuală nu poate fi construită împotriva cultelor religioase, organizaţii care sunt apropiate de nevoile şi aspiraţiile intime ale persoanelor umane. Cu atât mai important este să subliniem că în țara noastră există o solidaritate reală și profundă între cultele religioase care adesea formulează poziții publice comune sau susțin activități comune în interesul general al societății.

Doresc pe această cale să evidențiez și activitatea domnului președinte Virgil Achihai, unul dintre cei mai respectați șefi de cult din țara noastră, o persoană energică și devotată comunității pe care o conduce și unul dintre cei mai profund implicați oameni în susținerea dialogului interreligios și interconfesional din țara noastră.

În încheiere vă transmit toate urările de bine, mulți ani plini de realizări profesionale și împliniri spirituale. Vă asigur de întregul sprijin al Secretariatului de Stat pentru Culte în continuarea activității pe care o desfățurați pentru credincioșii creștini după Evanghelie.

Victor Opaschi

Secretar de stat pentru culte