Alocuţiunea secretarului de stat Victor Opaschi în cadrul reuniunii „Sfântul Petru Movilă – mitropolit al Kievului şi fiu al românilor”, organizată de Uniunea Ucrainenilor din România şi Parohia Ucraineană din Bucureşti, 7 ianuarie 2017

Îmi face o deosebită plăcere să particip astăzi la un eveniment important deopotrivă religios şi cultural, din viaţa comunităţii ucrainene din Bucureşti. Doresc mai întâi să salut organizatorii reuniunii dedicată comemorării marii personalităţi bisericeşti care a fost Sfântul Ierarh Petru Movilă, un adevărat simbol al prieteniei dintre români şi ucraineni.

Viaţa spirituală a credincioşilor ortodocşi ucraineni din ţara noastră este coordonată de Vicariatul Ortodox Ucrainean din România, o unitate bisericească administrativă, cu regim special misionar-pastoral. Din punct de vedere canonic, Vicariatul este sub jurisdicţia Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române iar din punct de vedere administrativ este autonom.

Conform recensământului din anul 2011, numărul credincioşilor ortodocși ucraineni este de cca 40.000 de persoane.

În cadrul Vicariatului Ortodox Ucrainean din România funcționează 27 de preoți deservind 32 de parohii grupate în două protopopiate, după 1990 au fost înfiinţate 3 mânăstiri.

 Anul trecut, la solicitarea Preşedintelui Petro Poroşenko şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, comunitatea ucraineană din Bucureşti a primit un lăcaş de cult în Bucureşti pentru a-şi ţine slujbele religioase până la momentul în care nou înfiinţata parohie ucraineană din Bucureşti îşi va construi propriul lăcaş de cult.

De-a lungul timpului şi mai ales în ultimii ani, Secretariatul de Stat pentru Culte a sprijinit financiar Vicariatul Ortodox Ucrainean şi, cu siguranţă, vom fi foarte disponibili să sprijinim şi construcţia primului lăcaş de cult ucrainean din Bucureşti.

Secretariatul de Stat pentru Culte îşi asumă cu toată responsabilitatea aplicarea fără rezerve a Legii 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Mă refer aici la aplicarea principiului proporţionalităţii, dar mai ales la faptul, adesea deloc invocat în discursul public, că în România nu vorbim de minorităţi religioase. Spiritul democratic al Legii Cultelor impune tratarea tuturor comunităţilor religioase ca fiind egale în faţa legii, indiferent de numărul de membri. În acest context, deschiderea Secretariatului de Stat pentru Culte pentru sprijinirea construirii unui lăcaş de cult propriu al comunităţii ucrainene, care este o minoritate etnică, dar nu şi una religioasă este un gest de normalitate într-o democraţie.

 Distins auditoriu,

Comemorarea Sfântului Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, ierarh de origine română este un eveniment care subliniază relaţia deosebită dintre români şi ucraineni, o relaţie construită de-a lungul mai multor sute de ani în special în sfera religioasă şi culturală. Evocând şi personalitatea şi efortul deosebit al Sfântului Paisie de la Neamţ, stareţ de origine ucraineană al Mănăstirii Neamţ, suntem de acord că între cele două popoare există, aşa cum sublinia Preafericitul Părinte Patriarh Daniel o relaţie de frăţietate duhovnicească extrem de dinamică chiar şi în prezent. Relaţiile cultural-religioase dintre România şi Ucraina sunt dintre cele mai dinamice, fapt demonstrat de miile de români şi ucraineni care merg în pelerinaj în cele două ţări.

Afirmăm despre marile personalităţi, aşa cum a fost şi Sfântul Ierarh Petru Movilă că trebuie să ne fie modele şi, deseori, le închinăm evenimente comemorative, dar uităm să interiorizăm adevărata esenţă a personalităţii lor. În cazul mitropolitului Petru Movilă mi se pare potrivit să consemnăm şi să fim foarte atenţi la europenitatea acestuia. Petru Movilă nu a fost doar os domnesc, monah din vocaţie şi strălucit ierarh, ci mai ales un intelectual al epocii sale, educat în universităţi faimoase ale Europei, cunoscător al mai multor limbi străine şi în special o personalitate care prin disponibilitatea la dialog filosofic şi teologic a pus bazele modernităţii.

Europa modernă nu s-ar fi putut construi fără precondiţii esenţiale ale epocii medievale, dintre care trebuie să amintim aici în primul rând rolul extrem de important al ortodoxiei atât de sorginte latină, cum este cea românească, cât şi de sorginte slavă, cum este cea ucraineană. În răsăritul european, ortodoxia a fost pentru multe secole locul de naştere şi funcţionare al culturii, educaţiei şi asistenţei sociale. Multe dintre realităţile care nouă ni se par astăzi naturale şi ne sunt la dispoziţie (educaţia, cultura, conservarea tradiţiei şi patrimoniului, filantropia), nu ar fi fost posibile fără dinamica extraordinară şi vocaţia europeană a ortodoxiei luminate de personalităţi precum Sfântul Ierarh Petru Movilă.

În încheiere, doresc să vă transmit cele mai calde urări cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului şi să vă urez un An Nou plin de bucurie şi speranţă!