Alocuţiunea secretarului de stat Victor Opaschi la lucrările Asociaţiei religioase „Adunările lui Dumnezeu din România”

Alocuţiunea secretarului de stat Victor Opaschi la lucrările Asociaţiei religioase „Adunările lui Dumnezeu din România”, Centrul Creştin Bucureşti, 2 iulie 2016

  Vă mulţumesc pentru invitaţia de a participa alături de dumneavoastră la jubileul Centrului Creştin Bucureşti. Ca secretar de stat pentru Culte, am afirmat mereu importanţa respectării libertăţii religioase şi am pledat pentru înţelegerea rolului cultelor şi al asociaţiilor religioase în construirea binelui comun.

 Statul român îşi asumă garantarea libertăţii de conştiinţă şi a libertății religioase în primul rând prin Constituţie, apoi prin intermediul Legii privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. Acestea sunt, în primul rând, libertăţi individuale, dar, în exercitarea lor, ele capătă o substanţială dimensiune comunitară. Alături de celelalte drepturi şi libertăţi, ele contribuie la construirea conştiinţei de sine a unei comunităţi, a unei naţiuni. Statul român nu poate reglementa doctrine religioase sau reguli de cult, însă este dator să protejeze libertatea conştiinţei și libertatea religioasă ca libertăți individuale, dar cu vocația exercitării lor în comun.

  Soluţia românească a neutralităţii statului în materie de religie este, cred, una foarte potrivită, pentru că ne fereşte de excese, de extreme și de abuzuri. Aceasta lasă în același timp cultelor, asociațiilor religioase și celorlalte forme de asociere religioasă libertatea de a se manifesta, de a acționa în societate, iar pe de altă parte, recunoscându-le rolul în societate, permite statului șansa colaborării echilibrate cu organizațiile religioase pe domeniile în care vocația spirituală și acțiunea publică se întâlnesc: educația, domeniul social, cultura, economia socială.

  Acest model românesc al neutralității statului, dublat de deschiderea spre cooperarea cu organizațiile vieții religioase ține seama de nevoile și aspirațiile societății românești de astăzi, ca parte a unui spațiu european deschis și democratic. În România, fenomenul religios este viu, este plural și dinamic şi construieşte în societatea românească solidarităţi, comunităţi legate prin identităţi comune, prin proiecte comune, prin aspiraţii şi interogaţii comune.

  Spațiul bisericilor, ca locuri în care cetățenii se adună pentru împărtășirea și celebrarea unei credințe și a unei identități comune nu are doar valoarea de spațiu de cult, ci și un extraordinar potențial de dezvoltare a solidarităților între oameni. Aici se construiesc de multe ori proiecte care nu sunt doar în beneficiul membrilor bisericii sau adunării respective, ci în folosul întregii societăți în care aceasta este prezentă.

  Din experiența mea, pot afirma că foarte multe comunități religioase, nu doar din cadrul celor optsprezece culte recunoscute, ci și al asociațiilor religioase și al celorlalte asociații cu scopuri religioase, au dezvoltat o largă paletă de proiecte prin care vin în întâmpinarea nevoilor comunității. Acesta este și cazul Centrului Creștin București, care, în îndelungata sa existență, și-a dezvoltat substanțial nu doar vocația misionară și cultică, ci și pe cea social-educațională, multiplicând proiectele educaționale și sociale: Grădinița și Școala româno-finlandeză, Universitatea Biblică, dar și Centrul de zi, cantina socială și activitatea de consiliere fac dovada unei viziuni de ansamblu asupra nevoilor unei societăți care are nevoie de mobilizarea forțelor.

 Am spus-o de multe ori și aș dori să o repet și cu această ocazie: deschiderea societății românești spre credință, spre transcendență este o șansă pe care puține societăți europene o mai au astăzi. Este o șansă spirituală, pentru că omul care crede are un temei în plus pentru a avea o viață împlinită, și este o șansă pentru societate, pentru că omul credincios își descoperă mai repede și își dezvoltă cu mai mult entuziasm vocația slujirii semenilor. Cei care au luat cuvântul pe parcursul evenimentului care se încheie astăzi au formulat mai clar decât aș putea-o face eu această mărturie. De aceea, mi se pare foarte potrivit că Jubileul Centrului Creștin București se încheie cu un serviciu de ordinare, pentru că, în comunitățile creștine, ordinarea semnifică tocmai asumarea deplină a acestei vocații a slujirii semenilor.

   Într-o societate cum este cea românească, în care există încă atâta sărăcie, suferință și nevoie de vindecare fizică și spirituală, este nevoie de astfel de comunități, cum este și Centrul Creștin București, care, sub îndrumarea unor oameni dedicați, își asumă rolul de a acționa pentru alinarea nevoilor prezentului și pentru pregătirea generațiilor viitoare în spiritul solidarității și al conlucrării pentru edificarea binelui comun.