FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA- CULTUL MOZAIC

Federaţia Comunităţilor        
Evreieşti din România

Aurel VAINER

Rafael SHAFFER

Preşedinte

 

Rabin

030202, Bucureşti, Str. Sf. Vineri nr. 9-11, sector 3
Tel. 021.315.54.55
www.fcer.jewishfed.ro 

 

    Mărturii despre organizarea primelor comunităţi evreieşti în Ţările Române se întâlnesc în numeroase documente, cronici, note de călătorie, începând din sec. XVI. Ca urmare a persecuţiilor, declanşate în sec. al XVII-lea în ţările vecine, se intensifică stabilirea în Ţările Române a unor imigranţi evrei, iniţial chemaţi pentru a popula sau repopula unele târguri.
     În această perioadă încep să se creeze condiţii pentru organizarea vieţii religioase a populaţiei evreieşti. Edicte, hrisoave şi alte acte oficiale emise de autorităţile de stat româneşti au permis organizarea comunităţilor mozaice, libertatea de practicare a credinţelor şi preceptelor religioase, recunoaşterea tribunalelor rabinice, crearea unor instituţii specifice de învăţământ, binefacere şi sănătate. Vistieria, interesată să încaseze bir de la evrei, îi tratează în scopuri fiscale ca o breaslă, încă din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. În Moldova, în temeiul unei hotărâri luate de Înalta Poartă, la 1719 ia fiinţă Hahambaşia – adică funcţia de rabin-şef al Moldovei. Hahambaşa avea la Bucureşti un locţiitor cu titlul de vechil.
     Emanciparea politică a evreilor, promisă odată cu Revoluţia de la 1848, devine pe deplin efectivă odată cu desăvârşirea statului naţional unitar român la 1918, garantarea drepturilor minorităţilor prin Constituţia din 1923 conducând la unificarea comunităţilor evreieşti din Vechiul Regat, sub denumirea de Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti (1928).
   Constituţia din 1923 acordă drepturi cetăţeneşti şi politice până la instaurarea regimului Goga-Cuza (28.XII.1937); de atunci încolo ele se restrâng treptat până la introducerea legii sângelui (august 1940), legislaţie amplificată până la jefuirea proprietăţilor evreieşti şi deportarea unora din ei în Transnistria sau din Ardealul ocupat de unguri, la Auschwitz.
     Potrivit statutului de organizare şi funcţionare a Cultului Mozaic (iunie 1949), activitatea confesională a minorităţii evreieşti din România este condusă de către Federaţia Comunităţilor Evreieşti (Mozaice), cu sediul în Bucureşti. Aceasta cuprinde toate comunităţile şi obştile din ţară. Ea asigură realizarea în fapt a practicilor, preceptelor şi tradiţiilor religioase mozaice şi coordonează activitatea comunităţilor, aprobă constituirea de noi comunităţi sau desfiinţarea acestora, reprezintă şi apără, pe plan intern, interesele comunităţilor evreieşti, organizează şi întreţine, pe plan extern, relaţii cu diaspora evreiască şi organizaţiile religioase internaţionale.
     Structura şi componenţa organelor centrale şi teritoriale de conducere a activităţii cultice, precum şi desfăşurarea vieţii spirituale sunt elaborate în concordanţă cu interesele, tradiţiile şi prescripţiile religioase mozaice.
     Credincioşii cultului mozaic, în număr de 3.519, conform recensământului din 2011, sunt organizaţi în 78 de comunităţi şi obşti, răspândite în Bucureşti şi în 30 de judeţe. Cele mai importante comunităţi se află în Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj, Galaţi, Bacău, Arad, Baia Mare, Botoşani, Braşov, Deva, Tg. Mureş etc. În localităţile în care trăieşte un număr mai mic de credincioşi evrei, aceştia sunt organizaţi în obşti.
     Organele locale de conducere ale comunităţii sunt: adunarea generală, comitetul de conducere şi comisia de cenzori.
     Principalele venituri ale Cultului Mozaic provin din cotizaţii, taxe şi contribuţii pentru serviciile religioase prestate; taxe pentru alimente rituale, alte contribuţii benevole ale credincioşilor, chirii încasate din bunurile imobiliare etc. pentru opera de asistenţă socială şi medicală. Federaţia Comunităţilor Evreieşti primeşte un ajutor substanţial din partea Organizaţiei Mondiale Evreieşti, pentru ajutorarea celor aflaţi la nevoie.
     Funcţiile clericale din cadrul Cultului Mozaic sunt: Şef rabin, prim rabin, rabin, haham, hazan, melamed, şoifer, daian şi hevre sames. Şef rabinul este conducătorul religios al cultului; prim rabinul este cel mai erudit şi mai în vârstă rabin dintr-o localitate; rabinul este conducătorul spiritual al credincioşilor mozaici de pe lângă una sau mai mult sinagogi; hahamul (şoihat) asigură carnea rituală conform prescripţiilor iudaice; hazanul (cantorul) participă la oficierea slujbelor religioase, melamedul conduce cursurile de Talmud Tora, şoiferul transcrie textele sfinte pe pergamente speciale, daianul este candidatul la postul de rabin, iar hevre samesul asigură respectarea prescripţiilor la înmormântări. În prezent, în România, Cultul Mozaic dispune de 6 deservenţi de cult.
     Pe teritoriul României există un număr de 103 lăcaşuri de cult ( la 31 decembrie 2015 ).
    Numeroase temple şi sinagogi sunt declarate monumente istorice şi arhitectonice, fiind protejate prin lege: Templul Coral şi Sinagoga Mare din Bucureşti, Sinagoga Mare din Iaşi, Templul din cetate din Timişoara, Templul Vechi din Botoşani.
     Cultul Mozaic dispune de 766 cimitire dispuse în 679 localităţi, administrate de comunităţile religioase evreieşti pe raza cărora sunt amplasate; în cadrul cultului funcţionează 11 restaurante rituale, patru cămine pentru bătrâni şi trei case de odihnă.
     Cultul Mozaic editează bilunar revista „Realitatea evreiască”, precum şi un număr important de cărţi, prin Editura „Hasefer”.
     Federaţia Comunităţilor Evreieşti este membră a principalelor organizaţii religioase evreieşti din întreaga lume, la a căror activitate participă în mod activ: Congresul Mondial Evreiesc, Conferinţa Rabinică Europeană, Joint etc.

 

 
Documente Atasate:
» Statutul pentru organizare si functionare